Atunci când vine un client la mine observ încordarea sa, neliniștea, e copleșit de gânduri... Uneori este sceptic. Îi înțeleg starea. Și, fără să-l cunosc sunt deja, în interior, alături de el. Mai des este ea. Se așează în fotoliu. Eu voi tăcea și el va începe să vorbească. Vreau să-l cunosc, să înțeleg cum pot să-l ajut. Uneori îi este frică că o să mă șocheze, că îl voi judeca. Sau că dă prea multe detalii. Suprinzător, îl accept așa cum este, necondiționat. Aș vrea și el să se accepte. Mă întreb dacă voi reuși. Acum mingea e pe terenul lui. ... Când ședința e pe sfârșite simt recunoștință în zâmbetul său și când spune ”Mulțumesc!”. Și cînd îl întreb cum a fost ședința și cum se simte el spune ”Mă simt eliberat, mai ușor.” Articole, informatie utilă şi alte detalii: http://consuela.md/